Renate Weber e din nou la TV. Mânioasă. Ca întotdeauna. Sprâncenele fostei consiliere prezidenţiale se arcuiesc ameninţătoare. Tună şi fulgeră. Îl beşteleşte pe Băsescu. Ca întotdeauna.
Ce muscă îi pişcă pe toţi ăştia de la Cotroceni, vorba francezului? Stau acolo ani buni, timp în care să nu zici nimic de Şefu’ că te sfâşie. Nici c-o floare să nu-l atingi! După care, când se rupe lanţul de iubire, nici pentru un duş nu au timp, să treacă pe-acasă. Direct la televiziune, se duc, transpiraţi, roşii la faţă de nervi: dictatorul, trădătorul, coruptul, nătângul (mă rog, antiintelectualul) ! Apoi, de la televiziune, direct la un partid, să se înscrie. Acolo, primesc o frumoasă poziţie eligibilă, drept arvună la ciocăniturile care urmează la adresa ex-Şefului, zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă.
În vâltoarea bătăliilor politice angajate în eter, nimeni nu ia în seamă dilema în care cotroceniştii mutanţi singuri se încadrează: ori sunt proşti ca noaptea, de le-a trebuit atâta timp până să se dumirească de găunoşenia Şefului, ori sunt putrezi de corupţi, şi ani de zile au stat la preşedinţie pentru interese personale prea puţin idealiste.
Reacţiile lui Băsescu faţă de foştii lui dragi colaboratori, care acum îl muşcă de mandat, sunt varii: ironice, condescendente, plictisite. O singură dată a părut să se mânie, după ce Pleşu l-a acuzat într-un interviu că nu are nici un respect pentru oamenii de carte. (Pleşu a răbdat lipsa de respect a lui Băsescu faţă de oamenii de carte vreme de un an şi şase luni.) "Văd că domnul Pleşu a făcut o preocupare zilnică, aproape, legată de mine", a răspuns Băsescu. "Uite, n-aş vrea să spun lucruri care să nu îi placă lui Pleşu, despre cum l-am văzut eu ca şi consilier. Şi îl invit la decenţă. Este ultimul apel la decenţă pe care îl fac la Andrei Pleşu." De atunci, Pleşu a tăcut adânc despre Băsescu.
