Cei mai detestati in scoala erau paraciosii. Erau in fiecare clasa cativa elevi care ridicau mana si ziceau tare ca X copiaza la teza, sau ca Y citeste pe sub banca. Fapta te izola, iti aducea un discredit absolut, nimeni nu mai vorbea cu respectivul. De ce o faceau? Ca sa se puna bine cu cel care detinea autoritatea. Altii erau mai discreti, se duceau la cancelarie cu diverse pretexte si turnau ce se petrecea in clasa – dirigintelui sau directorului.
Am observat fenomenul si in facultate, unde diversi studenti cultivau “relatii privilegiate” cu decanatul sau personaje necunoscute, in civil… De aici Securitatea isi recruta adesea direct colaboratorii. Mai tarziu, am observat ca obiceiul era adanc incetatenit in lumea romaneasca. Se turna la greu, se parau colegii pentru te miri ce. Se denunta vecinul ca si-a luat o Dacie, se informau autoritatile ca X asculta Europa libera, sau ca are rude in strainatate. Sefii pe sus, venind din aceeasi traditie (cand se turna la Istanbul sau Viena) parau si ei, fie la Moscova, fie la Washington, dupa cum era cazul.
Lumea romaneasca a fost acest oribil sistem “gura-ureche” care a tinut-o incatusata decenii. Oamenii isi faceau rau singuri crezand ca isi fac bine. Si astazi delatiunea face ravagii, si e la mare pret. Ar fi interesant de aflat daca poporul roman toarna mai mult acum decat inainte de 89. Acum se toarna mai mult la Parchet si prin presa. Se toarna partenerul de firma ptr ca X. vrea sa il inlature. Se toarna pentru coruptie sotul cu care dna Y e in divort. Astea ar fi din clasa medie si prostimea. Elitele romanesti (politicieni de varf, intelectuali, gazetari, oameni de afaceri) au de asemenea obiceiul delatiunii, dar nu o fac la Bucuresti, ci in strainatate.
Observ fenomenul cu deliciu in aceste zile. Personajul paraciosului nu a disparut din lumea romaneasca ci a proferat. Are staif, pretentii, se d
