Îngerul meu are o mie de metehne,
S-a molipsit, sărmanul, de la mine,
Blînd apărîndu-mă, cu pieptu-n fulgi,
de bezne;
Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine,
Fără să-i fie-aoreola înţepată,
De mir, nainte de-a fi pus în stup,
Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată
Şi-i umblă chiar cu buzele pe trup,
Şi se ascunde pe sub crini cu dînsa,
Perdeluit de groasele miresme,
Şi-oricît de fraged e, nu-i este lesne
S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a
Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul,
A înţeles, e un zuluf făcut cu
drotul... Îngerul meu are o mie de metehne,
S-a molipsit, sărmanul, de la mine,
Blînd apărîndu-mă, cu pieptu-n fulgi,
de bezne;
Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine,
Fără să-i fie-aoreola înţepată,
De mir, nainte de-a fi pus în stup,
Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată
Şi-i umblă chiar cu buzele pe trup,
Şi se ascunde pe sub crini cu dînsa,
Perdeluit de groasele miresme,
Şi-oricît de fraged e, nu-i este lesne
S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a
Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul,
A înţeles, e un zuluf făcut cu
drotul...