După peste un deceniu postcomunist de ignorare aproape completă a României, capitalul occidental, în urma, probabil, a unei decizii politice, s-a hotărât în urmă cu cinci ani să preia România tout azimut!

Rând pe rând, dar cu o viteză ameţitoare au trecut în mâna capitalului străin exploatarea resurselor de petrol, exploatarea a jumătate din resursele de gaze, distribuţiile de carburanţi, gaze şi electricitate, metalurgia feroasă, metalurgia neferoaselor, industria materialelor de construcţie, întregul sistem bancar, întregul sistem de asigurări. Împreună cu puţinele implantări anterioare din telefonia fixă şi mobilă, din producţia de oţel şi ciment şi din industria auto, întreaga axă majoră a economiei a ajuns sub control străin.

În pas a avut loc acapararea sistemului comercial de marile lanţuri retailiere occidentale, lăbărţarea ca o pecingine a subsidiarelor băncilor occidentale şi invadarea sectorului imobiliar de diferiţi speculanţi financiari încârdăşiţi cu aceste bănci. Şi acum atenţie! Foarte puţine dintre aceste penetrări, implantări, extinderi şi dezvoltări în economia din România s-au făcut prin investiţii directe, respectiv cu bani din buzunarul propriu, şi încă şi mai puţine, chiar infime, s-au realizat prin investiţii de la zero.

A fost folosită strategia: investiţii cât mai mici, chiar deloc, la profituri extreme!

Finanţările s-au făcut cu credite luate fie de la societăţile-mamă, fie de la diferite instituţii financiare, dar angajate fiind din România. Aceeaşi strategie a fost urmată atât de bănci, cât şi de societăţile nebancare. Este vorba în total de peste 50 de miliarde de euro. Fiind angajamente financiare făcute din România, este vorba despre sume care trec în contul datoriei externe a României. Datorii private, şi nu publice, dar care compun datoria externă a României!

La sfârş