Inaugurarea, pe 27 august 2013, a conductei de gaz Iaşi-Ungheni – eveniment ce marchează simbolic începutul independenţei economice şi, pe cale de consecinţă, a emancipării politice reale a Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă – a adus între Prut şi Nistru, inevitabil, şi competiţia politică internă românească.

Duelul Băsescu-Ponta fusese anunţat câteva săptămâni mai devreme prin vizita din 17 iulie curent a preşedintelui român la Chişinău. În ambele situaţii, cei doi protagonişti şi-au adresat replici indirecte, s-au ironizat reciproc, aruncându-şi unul altuia acuzaţia de nesinceritate sau de „promisiuni fără acoperire“ făcute moldovenilor, în dorinţa reciprocă de a le câştiga simpatiile şi, bineînţeles, voturile.

Basarabia a devenit, deodată, un trofeu de râvnit pentru politicienii români. După ce în primii ani postrevoluţionari subiectul părea confiscat de partida naţionalistă a lui C.V. Tudor, care reuşise să-l compromită prin asocierea abuzivă a dramei românilor din teritoriile înstrăinate cu retorica de tip ceauşist, Traian Băsescu a fost primul politician român care a luat în considerare componenta basarabeană în strategiile sale electorale şi nu a greşit: mai degrabă diaspora şi românii din regiunile limitrofe au înclinat balanţa realegerii sale în 2009. Acum, se pare, că şi USL şi, în speţă premierul Victor Ponta, iau în calcul „zestrea“ Basarabiei, încep să privească peste Prut cu mai multă atenţie, deoarece este un teritoriu cu potenţial electoral românesc. Un potenţial în creştere.

Dezamăgiţi şi dezgustaţi de luptele intestine din sânul Alianţei pentru Integrare Europeană de la Chişinău, basarabenii au fost şocaţi să constate că la Bucureşti răsună un adevărat discurs de exterminare între două tabere politice rivale, USL şi PDL, o confruntare extremă ce debarca guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, după nici două luni de la învestirea ac