Fostul premier Adrian Năstase rememorează, pe blogul personal, câteva amintiri cu maestrul Sergiu Nicolaescu şi publică nişte fotografii în care apare alături de regretatul regizor.
"Nu ştiu de ce dispariţia lui Sergiu Nicolaescu mi-a adus aminte de dispariţia lui Adrian Păunescu. Aceleaşi încercări de a găsi pete pe soclul statuilor din partea unor critici în urma cărora nu va rămâne mare lucru.
Eu am amintirile mele legate de ce a însemnat el. În primul rând, filmele sale - care mi-au întreţinut curiozitatea pentru istoria naţională. Băieţii mei, într-o vreme, urmăreau toate filmele lui. I-am spus asta şi i-a făcut plăcere. Le-a trimis o casetă cu cele mai importante dintre ele.
Scriam pe blog, în aprilie 2010, atunci când împlinea 80 de ani, că deşi poate mai sunt oameni nemulţumiţi de un film sau altul, al său, mi-e imposibil să cred că mai există cineva care să nu fi zâmbit nostalgic la vederea Bucureştiului de altădată, care să nu fi tresărit surprins la rostirea unei replici a comisarului Moldovan sau vreun român care să fi învăţat ce înseamnă patriotism de la Mihai Viteazul sau din Nemuritorii.
Apoi, l-am respectat ca om politic. Am mers pe acelaşi drum peste 20 de ani. Uneori l-am apărat împotriva celor care voiau să-l schimbe din postul de senator de Vrancea sau îi cereau demisia din funcţiile de la Senat. Alteori, el m-a apărat. A existat o solidaritate între noi despre care îmi este greu să vorbesc acum", scrie Năstase pe blogul său.
Fostul prim-ministru îşi aminteşte, din închisoare, că cineastul era încăpăţânat şi avea un caracter puternic.
"Era tare încăpăţânat şi avea un caracter puternic. Eu l-am admirat întotdeauna chiar dacă nu l-am înţeles întotdeauna".
Adrian Năstase îşi aminteşte de momente petrecute cu Sergiu Nicolaescu, între care şi vizita pe care au făcut-o împreu
