Romanul homo festivus – pios – se simte fudul la festivitati. si peste ele – cearta, acuzatii, invinuiri cat ziua de mare. Diriguitorii isi scot ochii, dar stau alaturi la festivitati, uneori varsa si lacrimi de fatada. Personaje care se dau de ceasul mortii de dragoste de tara si popor. Ma tot intreb daca mai-marii nostri nu s-au plictisit de atatea evenimente poleite cu festivisme. De la festivismele regimului totalitar s-a ajuns la unele mai subtile, cu acelasi scop: defulare colectiva. Care costa.
Ce rost are marsaluirea de 1 Decembrie? In afara de faptul ca traficul este dat peste cap o saptamana (intr-un Bucuresti si asa rascolit de buldozere), asemenea festivisme inseama si multi bani. Doar sa-i vedem pe politicieni solemni? O parada militara se potriveste inca foarte bine la Moscova. Exista evenimente pe care le intelegem, n-ai cum sa le ocolesti, daca vrei sa traiesti in UE: francofonia sau Summitul NATO. Dar renunti la altele, care devin si plictisitoare prin repetitie. Daca dorim austeritate, atunci sa ne limitam doar la Summitul NATO si sa renuntam la ceremoniile inutile.
Mai toata lumea stie ce s-a petrecut pe 24 ianuarie 1859. Atunci, de ce in fiecare an politicienii se ingramadesc la Iasi, la un fel de bairam electoral? La o aniversare pur calendaristica, ce poate trece si fara vorbe "inalte" si festivisme delirante. Daca ar fi o cifra rotunda ai mai zice, dar la 149 de ani? Ce-or sa mai adauge in 2009, la 150 de ani? Vor mai avea suflu aniversar? Trairea va avea intensitate? 24 ianuarie s-a transformat intr-un eveniment electoral, departe de o unire in cuget si-n simtiri. Festivitatea de la Iasi a fost un miting electoral, rosu si portocaliu, dizgratios ca o "Cantare a Romaniei", de tot rasul. Festivism de tip comunist, de care nu ne-am curatat. Daca vrem cu adevarat sa evitam criza economica, este necesar un calendar al festivit
