O mână de măicuţe au „speriat” un sat întreg: iarna se mişcă pe schiuri, fac injecţii bolnavilor izolaţi de nămeţi, împart medicamente şi cresc copii părăsiţi

Media de vârstă: 24 de ani. Ca să-şi construiască noi chilii, au împletit fier-beton cot la cot cu muncitorii, au tras la lopată şi au cărat cu cârca.

Strai negru, mâini împreunate, voce joasă. Cele mai serioase fiinţe din lume. Sunt vreo 19 fetişcane care şi-au lăsat viaţa lumească jos, la poalele munţilor, şi au urcat să se călugărească la 1.200 de metri, la mănăstirea Piatra Fântânele din Bistriţa.

Măicuţele sunt slăbuţe, delicate şi frumoase ca nişte păpuşi şi au, în medie, 24 de ani. N-ai bănui însă câtă forţă şi bărbăţie se ascund în spatele robelor negre. Aici, iarna ţine şase luni. Troienele se înalţă cât zidurile şi izolează şi satul, şi mănăstirea. Sătenii devin prizonieri. Măicuţele n-au linişte. Îşi trag schiurile pe sub robă şi zboară pe coama nămeţilor ca nălucile.

Câteodată, prin pădure, se mai întâmplă să dea nas în nas cu lupii. Nu se ştie cum, ele scapă fără zgârietură, în vreme ce lupii devorează până şi câinii din lanţ. Şi pe viscol îşi văd de treburi ca în zilele obişnuite, fug în dreapta şi-n stânga să împartă medicamente bolnavilor fără provizii, iar sătenilor le fac injecţii cu mâna lor. Primul spital se află la 50 de kilometri.

Acum se spetesc să ridice o mănăstire nouă, lângă cea veche din 1926. Se cocoaţă pe schele, cot la cot cu constructorii, împletesc bărbăteşte fierul-beton, zidesc, cară cu cârca şi trag zdravăn la lopată. Din donaţii şi-au ridicat deja chilii cu încălzire prin podea şi cu dressinguri zidite-n perete.

Bebeluşii mănăstirii

Un scâncet de bebe în mănăstire. „E Creţulina-Bubulina, tocmai s-a trezit. N-are nici un an”, zice maica stareţă. Şi, brusc, măicuţa se metamorfozează în mamă grijulie. „Părinţii Iuliei erau în clasa