Când nu e să intre, nu intră şi gata. Ai o scuză, dai vina pe ghinion, pe arbitri - după caz - sau pe alinierea planetelor, tot găseşti ceva cu care să te scoţi, măcar de ochii lumii şi ai presei. Dar când susţii sus şi tare că tragi la Liga I, că schimbi antrenorii să faci fotbal-spectacol, şi tu nu eşti în stare să dai gol cu juma' de FC Argeş sau să câştigi cu codaşa Juventus, chiar că e o problemă.
Exceptând antrenamentul cu Mureşul Deva, Chindia a înscris un gol în trei meciuri, răstimp în care a beneficiat de două ori de superioritate numerică, a irosit un penalty şi a întâlnit, pe teren propriu, ultima formaţie activă din B2. Rezultat: două puncte, un penalty ratat cu seninătate - şi fără mari regrete, nea Flavius, imaginile vorbesc - şi depărtarea de locul trei, cel care poate duce în Liga I, dacă Bistriţa şi/sau Timişoara vor avea probleme cu licenţierea.
Cu Juventus, miercuri, n-a fost decât un chin. Pentru lume, cei 3.000 de oameni care au luat cu asalt tribuna, căci în teren Rădoi & co. n-au părut vreun moment afectaţi că pierd trena seriei. Poate mai multe regrete au fost pe bancă, în rândul localnicilor Dinu sau Dobre, nefolosiţi nici măcar o secundă. Şerban (54) a deschis scorul dintr-o minge deviată norocos de Radu, iar Damaschin (65) a restabilit egalitatea cu un şut din marginea careului, după ce cumnaţii Rădoi şi Mladen n-au ajuns la întâlnirea cu mingea. Paradoxal, forcingul de final a aparţinut oaspeţilor, care puteau pleca de la Târgovişte cu toate punctele.
Chindia nu pierde doar la
