Are 79 de ani şi, de curând, prin trei operaţii succesive, i-a fost amputat piciorul drept, de la şold. Slăbit şi aproape netransportabil, cu adresa de sectorul 5 în buletin, stă de câteva săptămâni la fiica sa în Bragadiru fiindcă nu există altcineva care să-l poată îngriji.

Acum, autorităţile din Bucureşti, care ar trebui să facă ancheta socială şi să constate că este invalid, îl sfătuiesc să-şi facă mutaţia în Ilfov! Familia lui Ion este dispusă să plătească transportul comisiei, dar nimeni nu este interesat de această rezolvare...

Vineri înainte de prânz, holul Primăriei Sectorului 5. Femeia cernită încearcă să arate cuiva, oricui, dosarul pe care îl are în braţe. Într-un târziu e sfătuită să meargă la biroul de asistenţă socială pentru persoane cu dizabilităţi unde „e închis astăzi, dar vă ia cineva!” Funcţionarul care o preia o scoate înapoi în hol pentru a afla ce doreşte.

Femeia a venit pentru fratele ei, Ion Maria, căruia i-a fost amputat de curând un picior şi vrea să-i facă certificat de handicapat. Dar pentru asta, o comisie de la Primărie ar trebui să se deplaseze la domiciliul pacientului. Până aici, funcţionarul mi s-a părut extrem de atent cu interlocutoarea, făcând tot posibilul să îi dea toate indicaţiile folositoare. „Are domiciliul la noi?” „Da, în sectorul 5, dar acum este în Bragadiru, la fiie’sa, singura care îl poate îngriji acum.” Răspunsul femeii pare a da peste cap toate cele discutate anterior, funcţionarul întrezărind o modalitate de a scăpa de acest dosar.

„Ascultaţi-mă pe mine, faceţi-i mutaţie în Ilfov, îl preia primăria Bragadiru, şi mai departe se ocupă ei!” Femeia rămâne siderată, crede că nu a înţeles bine. Nu contează că bătrânul stă acolo doar pentru a fi îngrijit. Nici că este prea slăbit să fie transportat, chiar şi la sediul primăriei pentru a se constata că „are piciorul amputat din şold şi că altul nu-i