Gratie internetului activistul religios a capatat puteri sporite. In comunism ar fi fost un militant de partid de succes, si-a ratat vocatia si acum nu are puterea nici sa-si vina in fire, nici sa-si asume credinta de-o maniera mai putin superficiala.
Primesc constant de la diverse personaje o gramada de email-uri prin care sunt indemnat sa particip la: conferinte, lansari de carte, filme, diverse intruniri crestine – cele mai multe de mana a treia. Altii, "subtili", trimit la gramada liste cu inventarul moastelor din Bucuresti si din cele patru zari, ori cu diverse aiureli: imbina apocalipsele de cartier cu cea asteptata de ultimul val de new-age-isti in anul 2012…
TREZITI-VA, ASTA-I REALITATEA! – te avertizeaza saptamanal alt activist semidoct. Pretins crestin, iti vinde ortodoxisme la kil, pescuind in ape tulburi. Din atitudinea sa, se observa clar: ceea ce-ntelege personajul are prea putin de-a face cu Traditia, cu Sf. Parinti ori cu teologia crestin-ortodoxa, chiar daca manevreaza uneori si lucruri serioase. Autorul locuieste, se spune, undeva intr-o padure carpatina, este dotat (in lipsa smereniei) cu laptop si wireless – tocmai potrivite ca sa-mpuste in tot ceea ce inseamna modernitate. si sa diabolizeze ceea ce nu-ntelege.
In patologia vietii religioase activistul are, in general, intentii bune, dar nu detine instrumente de procesare suficiente: nici intelectuale, nici duhovnicesti (spirituale). Uneori e baiat simpatic, batrana cumsecade, curati la suflet si saritori la nevoie. Acestia sunt cei mai blanzi, activistii cu sanse de insanatosire.
Boala se agraveaza la cei nabadaiosi. Exista babute care fac pe jandarmul in biserica, te-asaza la locul cuvenit in timp ce te pisca nitel, asa, ca sa tii minte (mi s-a intamplat chiar mie). Daca intri in biserica in afara slujbei, pentru a te reculege, poti avea surpriza
