Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (127)

Clodius e de aproape două săptămâni printre noi, şi nimeni nu ştie ce tratează şi la ce rezultate a ajuns. Nici chiar Ottulescu, guvernatorul Băncii Naţionale. Rezmeriţă, cu care a tratat la Berlin, e în străinătate şi i-a luat locul... Ică Antonescu! Un financiar "la curent", îmi semnala ieri că la Budapesta, dl Clodius, când merge, e primit o dată de ministrul Finanţelor şi apoi dat pe mâna directorilor din ministere, la noi tratează cu el, ca egal la egal, şeful Guvernului... Caracteristic pentru starea de umilinţă şi de subjugare în care ne aflăm faţă de Germania...

Pare că ceva (desigur foarte puţin, dar ceva...) s-a schimbat în atitudinea nemţilor faţă de noi. De câte ori venea Clodius în Bucureşti,înainte de septembrie 1940, venea şi sta ceasuri la mine — mergea la Cecropid şi mânca aproape în toate zilele cu el. De la septembrie 1940, n-a mai pus piciorul nici la mine, nici la Cecropid, şi n-a mai ţinut nici pe acesta — prietenul lui — în curent cu negocierile sale. Nici acum nu ne face confidenţe, nici mie, nici lui Cecropid — dar ne-a depus cărţi, şi mie şi lui Cecropid...

Clica Killinger continuă să se războiască cu clica Neubacher... Clica Killinger e sincer ostilă Mişcării Legionare — pe când clica Neubacher, ca să-şi arate nemulţumirea faţă de Mareşalul Antonescu (mână în mână cu Killinger) cochetează cu floarţele — asasine. Un caz tipic: un ofiţer german care frecventa în casa Greceanu (Costi, ministrul ţării la Berlin (!) sub legionari, însurat cu o nemţoaică) a primit de la Killinger ordinul să nu mai pună piciorul în acea casă şi s-a executat — ceea ce n-a împiedicat pe Clodius (afiliat la clica Neubacher) să ia acum câteva zile masa la Greceanu... A fost apoi o istorie întreagă! Abcesul va trebui să crape... Se zice că şi Clodius ar fi un candidat la succesiunea lui Killinge