Imaginaţia unui copil este de cele mai multe ori spontană. Interferând cu viaţa intelectuală şi emoţională ea combină şi recombină experienţele acumulate creând experienţe noi.
Calitatea creaţiei este influenţată direct de calitatea prelucrării informaţiei.
Acţiunile de creaţie organizate (desen - în diferite tehnici, colaj - cu materiale variate, muzică, jocurile de construcţie etc.) reprezintă un bun teren de exprimare a imaginaţiei şi stimulează fantezia.
Imaginaţia reproductivă este solicitată permanent în procesul înţelegerii şi al învăţării, mai ales în trecerea de la particular la general. Ea ajută ca schemele, tabelele şi simbolurile să nu rămână fără semnificaţie.
Imaginaţia creatoare implică şcolarul efectiv. Produsele fanteziei sale îl încântă, chiar dacă de multe ori sunt doar parţial reuşite. Jocul incită imaginaţia creatoare. Copilul îşi improvizează o căruţă dintr-un scaun răsturnat, o undiţă dintr-un băţ, o poşetă dintr-o cutie, face un tort sau un castel de nisip etc.
Imaginaţia influenţează personalitatea. Uneori capacitatea de creaţie este foarte activă, chiar şi atunci când gustul estetic este încă neformat sau capacitatea de execuţie este încă limitată.
Spontaneitatea şi originalitatea imaginaţiei sunt îngrădite mai mult în perioadă şcolară decât în cea preşcolară. Şcoală impune rigori, limite, reguli, cere raţionamente, justificări, gândire logică ...
Activitatea creatoare întreţinută de aptitudini reprezintă creativitatea specifică. Pe lângă această există şi o creativitate nespecifică care antrenează imaginaţia în acţiuni inedite.
Imaginaţia creatoare este mai puţin controlată critic decât cea reproductivă, de aceea reprezintă de multe ori o aventură spirituală.
Este indicat ca imaginaţia să nu fie opresată în mod brutal. Chiar dacă uneori copilul dă impresia că-şi construieşte o altă lu
