Lutul cheama lutul. Panorama Ceramicii Românesti a fost gazduita in lunile octombie-noiembrie la parterul Palatului Mogosoaia. Odaile labirintice ale resedintei Printului Brâncoveanu s-au umplut de lucrari recente ale unui numar de 33 de artisti, de la 25 la 75 de ani. Din cele circa 100 de piese, jumatate au venit de peste munti, din scoala formata la Cluj. Initiativa si efortul real de organizare au apartinut, in primul rând, Cristinei Popescu Russu, artista cu o vasta experienta internationala si tocmai de aceea interesata sa mentina constiinta de grup a creatorilor români.

Situatia institutionala a ceramicii noastre a suferit pierderi considerabile in ultimele doua decenii. Dupa caderea comunismului, industria ceramicii a disparut treptat ca protector al experimentelor individuale si ca sustinatoare a simpozioanelor de artisti. Uniunea profesionala a ceramistilor, controlata, intr-adevar, de sistemul de stat, era insa cea care media contactele internationale, asigura participarea si transportul la concursuri si expozitii in strainatate. Comenzile de stat, achizitiile din ateliere si costurile energetice erau mult mai sigure pâna in 1989. Acum, cariera de ceramist a devenit o aventura personala cu baze materiale"inflamabile".

Deceniile 7 si 8 ale secolului XX au fost ani de emulatie si adevarata cercetare formala si tehnologica. Generatiile care au acum 45-65 de ani s-au format sub marca de elita a unei bresle profesionale cu doua "centre-scoala'', la Bucuresti si la Cluj. Expozitia de la Complexul Muzeal al Palatului Mogosoaia prezinta nume binecunoscute publicului nostru: Eugenia Pop, Marta Jakopovitz, George Tiutin, Ioana Setran, Ioana Stepanov, artisti cu palmares indelungat. Artisti-profesori, aflati in apogeul carierei, sunt Titu Toncian, Ionel Cojocariu, Cristina Bolborea. Artisti maturi cu ateliere de cercetare individuala care reprezinta pi