Legătura dintre Mircea Sandu şi Jean Pădureanu este mult mai profundă şi mai tenebroasă decât lasă să se întrevadă recenta anchetă a DNA privind presupusul împrumut acordat de şeful FRF preşedintelui de la Gloria Bistriţa. Povestea îşi are originile încă din primele luni de după Revoluţie, iar firele păienjenişului coboară în profunzimile sistemului care a dus, în doar două decenii, la ruinarea completă a fotbalului românesc. Fără Pădureanu, Halagian, Ianul şi alţii ca ei, Mircea Sandu n-ar fi preluat puterea. Fără Mircea Sandu, "Cooperativa" şi "impresarii" n-ar fi putut parazita fotbalul şi drena din sistem sume fabuloase. Citiţi alături, în interviul cu Mircea Pascu, fostul şef al FRF schimbat abuziv în august 1990, o poveste despre fraude, presiuni politice, interese oculte şi o miză concretă: mulţi, foarte mulţi bani.
Domnule Mircea Pascu, anul 1990 a fost decisiv pentru destinul ulterior al fotbalului românesc. Acum e greu de crezut că în primele zile de după Revoluţie era altcineva la conducerea federaţiei decât eternul Mircea Sandu...În '89 eram vicepreşedinte la FRF. Vicepreşedinte salariat. Răspundeam de întreaga activitate. Federaţia avea şi un preşedinte de onoare, pe Mircea Angelescu, care răspundea în plan politic în faţa partidului. Angelescu nu semna acte.
Ce relaţii aveaţi cu el?
Am avut relaţii corecte până la un moment dat. În 12 decembrie 1989, delegaţia României plecată la Roma pentru tragerea la sorţi a grupelor de la Mondialul din 1990 a fost condusă de Angelescu. Pe mine m-au trimis la Moscova, la o întâlnire a federaţiilor comuniste...
Dacă dumneavoastră eraţi, de fapt, conducătorul federaţiei, de ce s-a procedat aşa?
Eu ar fi trebuit să merg la Roma, pentru că răspundeam de relaţiile internaţionale, eram membru FIFA şi UEFA, pe mine mă cunoşteau toţi acolo... În fine. La Roma, delegaţiei României i s-au da
