Se pare ca in ultimul timp o fantoma bintuie lumea stiintelor „tari“. Intrebarea legata de rolul stiintelor si responsabilitatea oamenilor de stiinta in domenii precum proliferarea armelor de distrugere in masa – fie ele nucleare, chimice sau bacteriologice – sau in provocarea unor potentiale catastrofe ecologice nu este noua. De la reflectiile lui Einstein si Oppenheimer dupa bombele de la Hiroshima si Nagasaki si pina la dezbaterile recente, legate de realitatea efectului de „sera“ (incalzirea progresiva a atmosferei), s-a glosat mult pe aceste teme atit in presa culturala si media, cit si in cea de specialitate.

Scandalul provocat de descoperirea unor activitati frauduloase legate de clonare si de cercetarile in domeniul celulelor embrionare (stem cells), in Coreea de Sud, a fost puternic mediatizat in ultimele saptamini. Publicul este, pe buna dreptate, nemultumit si in acelasi timp speriat de ceea ce se petrece in lumea stiintelor: si asa ii este greu sa inteleaga sensul unor cuvinte si expresii precum clonare, genom, celule embrionare, incalzire globala si gaura in stratul de ozon, Big Bang si supersimetrii, fuziune nucleara, nanotehnologii, computere cuantice etc. Acum mai trebuie sa si decida daca ceea ce se ascunde in adincul semnificatiilor acestor sintagme este un lucru bun sau rau, daca ele il ameninta sau dimpotriva, il vor salva, daca ele imping economiile la sinucidere si structurile sociale la ruina sau daca ne apropie mai degraba de o societate globala dominata de utopic sau de… apocalypse now.

Pe de alta parte, intuitia importantei pe care cercetarile in domeniile stiintelor „tari“ o au (sau ar trebui sa o aiba) in destinul societatilor moderne, este (omni)prezenta: pentru a fi competitive, pentru a supravietui in lumea globaliza(n)ta inspre care ne indreptam, societatile moderne trebuie sa se mentina la un nivel stiintific si teh