Sistemul medical american are mari probleme, mai ales pentru bolnavii psihic. În contextul masacrului de la Newtown, dezbaterea a fost redeschisă: nu sunt destui psihiatrii, iar tratamentele nu sunt eficiente.
Când Paul Raeburn a necesitat ajutor pentru fiul său sinucigaş a avut puţine opţiuni valabile. Adolescentul a ameninţat că se va arunca în faţa trenului. Chiar dacă Raeburn, scriitor de ştiinţă, se afla în poziţia de a cunoşte cel mai bine serviciile si tratametele psihice de care poate beneficia fiul său, în momentul cu pricina, a simţit că are o singură opţiune : să anunţe poliţia, riscând astfel ca fiul său să fie mai degrabă încarcerat decât să beneficieze de tratament în spital. „Am încercat să-l împiedic, dar nu e uşor cu un adolescent. Nu am nicio altă opţiune, iar situaţie nu este chiar propice pentru a avea grijă de copilul nostru bolnav“, declară Raeburn pentru revista Time. Deşi nu e clar ce boală mintală asociată cu tulburări ale dezvoltării a cauzat tragedia din Newtown, CT, masacrul a atras atenţia asupra problemelor privind tratamentul psihiatric acordat pacienţilor. Controversatul subiect a atras priviri critice asupra sistemului de ingrijire a sănătăţii mintale din Statele Unite, deoarece mulţi tineri, precum şi fiul lui Raeburn, sunt lăsaţi fără ajutorul de care au nevoie. Un sfert dintre psihiatrii necesari Specialiştii au căzut de acord că „sistem“ nu reprezintă un descriptor potrivit pentru serviciile statului menite să trateze afecţiunile mintale: există o slabă coordonare privind sănătatea, iar diferitele agenţii de sănătate, educaţie, îngrijire mintală, dependenţă, dizabilităţi, ajutor social sau aplicare a legii de obicei militează pentru îndeplinirea unor ţeluri opuse. De exemplu, şcoala poate recomanda unui copil tratament special sub supraveghere medicală, în timp ce psihiatrul prevede îngrijire la domiciliu; sistemul juridic