Alphonse Jean-Baptiste Karr (1808-1890) - scriitor şi jurnalist francez, supranumit "Le Prince de l'Ésprit" (prinţul spiritului) - mărturisea într-o superbă pagină de memorii: "Citirea lui Brillat-Savarin m-a făcut să-mi fie ruşine că nu sunt lacom".

Admiraţia lui, pentru cel care spusese "Descoperirea unei mâncări noi face mai mult pentru fericirea genului uman decât descoperirea unei stele", era fără rezerve. El constată, chiar, că dacă inventarea unui preparat putea aduce omenirii o desfătare în plus, pentru un singur om (iar nu pentru o societate întreagă) aflarea, degustarea unui fel de mâncare ce nu-i fusese până atunci familiar putea deschide acestuia încă o fereastră a simţurilor şi, o dată deschisă, fereastra lăsa să intre valuri întregi de miresme şi gusturi, aşa cum se întâmplă în serile de vară, când ne inundă fiinţa parfumul teilor. Mi-am amintit asta în vreme ce încercam să pun la loc, în "sertăraşele" potrivite, întâmplările, oamenii, poveştile, reţetele strânse la ultima ediţie a Bucharest Food Festival. Întâmplări, oameni, poveşti despre care am putea, probabil, să scriem încă vreo câteva numere din Jurnalul de bucătărie. Ne-am oprit totuşi doar la câteva dintre acestea, încercând să vă aducem dinainte "personaje" interesante care, deşi la prima vedere vin din profesii sau din ţări diferite, au ceva în comun: în domeniul lor de activitate obişnuiesc să folosească numai "uneltele" profesioniştilor, nemulţumindu-se să rămână nişte diletanţi.

Ce cred personajele din poveste?

Ce gust ar putea avea vara asta? Dacă l-am întreba pe Silvian, poate că el va spune că e îmbietor ca un şalău în crustă de ierburi aromate. Pentru Radu, vara intră "în dialogul aromelor", în vreme ce baciul Istrate n-ar sta pe gânduri şi ţi-ar oferi un bulz pregătit ca la stână, rotund ca un glob pământesc. Vincenzo, sicilianul, ştie sigur: vara asta