Una dintre cele mai importante femei din istoria Transilvaniei şi-a legat numele de domnia lui Ioan Corvin de Hunedoara, a cărui soţie a fost, şi a fiului său Matei Corvin, domnitor vreme de trei decenii pe tronul Ungariei.

Regina Elisabeta Szilágyi (1410 – 1483) a provenit dintr-o familie de nobili maghiar cu foarte mare influenţă în Evul Mediu. Elisabeta a fost fiica lui Ladislau Szilágyi, căpitanul cetăţii de la Bradics şi sora lui Mihai Szilágyi, voievod transilvănean şi regent ungar.

L-a susţinut pe Ioan de Hunedoara în campaniile militare pe tron şi l-a ajutat pe Matei Corvin să ajungă pe tronul Ungariei. A organizat, împreună cu fratele său, chiar şi armatele care au pus capăt războiului civil izbucnit după moartea lui Ioan de Hunedoara şi a avut în administrare până la moartea ei Castelul Corvinilor.

Una dintre legendele despre Elisabeta Szilágyi spune că l-ar fi însoţit pe Iancu de Hunedoara în toate campaniile militare pe care el le-a dus, de aceea Iancu nu a avut copii din flori, a povestit Ioan Bodochi, istoric şi director al Muzeului Castelului Corvinilor din Hunedoara.

Regina necruţătoare

O altă legendă care o are în prim-plan pe soţia regelui Ioan de Hunedoara se referă la construirea capelei din Castelul Corvinilor. Potrivit istoricului, Elisabeta Szilágyi ar fi dat ordin ca, în cazul în care nu i-ar fi plăcut modul cum urma să arate balustrada capelei, meşterul care lucra la coinstrucţia ei să fie decapitat. Speriat de cele auzite, arhitectul a fugit din castel înainte de a termina lucrarea, iar legenda spune că a povestit tuturor celor pe care îi cunoştea despre dorinţa reginei şi niciun alt meşter nu a mai venit la castel, pentru a continua construcţia. Balustrada capelei a rămas astfel neterminată, a relatat Ioan Bodochi.

„Elisabeta Szilágyi a fost o femeie cu personalitate puternică.