Acum treizeci de ani, in Germania a aparut o carte care a intors lumea pe dos. Wir Kinder vom Bahnhof Zoo (Noi, copiii de la Bahnhof Zoo) era povestea lui Christiane F., o fata de treisprezece ani dependenta de droguri care, impreuna cu gasca de prieteni, isi ducea veacul prin Bahnhof Zoo. Faceau orice pentru banii necesari unei noi doze. Socul produs printre cititori a fost tocmai faptul ca nimic nu era fictiune, Christiane F. era o fata ca oricare, in carne si oase, de care puteai sa te lovesti lesne pe strada. Doi reporteri ai revistei Stern se intilnisera cu ea zile in sir, iar rezultatul discutiilor purtate a fost acest volum.

Kai Hermann si Horst Rieck, cei doi colaboratori ai revistei Stern, au dat peste Christiane in timpul investigatiilor facute printre dependentii de droguri. Tema lor era criminalitatea ridicata printre minori. Cei doi jurnalisti cautau un subiect, iar pasii lor nu au avut cum sa-i duca altundeva decit la Bahnhof Zoo. Astazi o statie de tren si metrou de suprafata oarecum ingrijita, intr-una din multele inimi ale Berlinului, Bahnhof Zoo era, in anii ’70 si ’80 sufletul scenei underground, locul de intilnire al outsiderilor de aiurea, o adresa cunoscuta printre cei care cautau o doza de iarba, praf sau sex pe citeva marci. Pe vremea Razboiului Rece, aceasta gara, aflata in Berlinul de Vest, era punctul in care ajungeau sa stationeze visele miilor de tineri de provincie veniti in Capitala in cautarea aventurii vietii lor. La o aruncatura de bat de gradinile zoologice, de aristocraticul parc Tiergarten si de ingerul de pe Siegessäule, zeci de ani aceasta statie a insemnat pentru multi „sufrageria vietii lor“, asa cum povestea acum citiva ani un fost junkie.

Christiane F., pe numele ei adevarat Vera Christiane Felscherinow, era unul dintre copiii stationati la Bahnhof Zoo. Cind reporterii de la Stern au descoperit-o,