Italienii, cand fac guverne, schimba tot la nivel de ministri, secretari si subsecretari de stat. Asa ca nu e de mirare ca a durat doua saptamani pana cand coalitia de stanga a definitivat lista completa a noului executiv: 25 de ministri, 9 viceministri, 63 subsecretari, 97 de oameni in total (Berlusconi a avut 95). Dintre cei 25 de ministri, 6 sunt lideri de partide care au ocupat portofolii ideologice, 6 sunt femei, din care 4 fara portofoliu, doi sunt comunisti, si unul, ministrul de externe si vicepresedinte al Consiliului, Massimo D'Alema, este un fost comunist cu iaht, convertit la social-democratie. Cel mai important ministru al acestui guvern, ministrul de finante, Tommaso Padoa-Schioppa, nu are afiliere politica, ceea ce ridica de pe acum intrebari despre sprijinul coalitiei pentru masurile economice de reforma pe care este constrans, condamnat chiar, sa le ia. Economia italiana este intr-o stare deplorabila. Reluarea, anul acesta, a unei cresteri economice anemice s-a facut in conditiile unui deficit bugetar de 4,1% mult peste limita de 3% impusa de Pactul de Stabilitate, si se asteapta sa creasca la 4,7%. Italia este una din cele mai indatorate tari din lume, avand o datorie publica ce depaseste produsul intern brut. Bancher respectat in Europa, Padoa-Schioppa va trebui sa gaseasca o solutie la cea mai veche problema din lume: cum sa faci rost de bani atunci cand nu ii ai? Finantarea cresterii economice pe deficit inseamna inflatie si ameninta euro. Or, omul este considerat unul din parintii euro de pe vremea cand lucra la Banca Centrala Europeana. Sa scazi contributiile sociale, asa cum au promis comunistii, inseamna sa pierzi bani la buget si ce te faci cu "plasa de siguranta sociala", mai ales ca ministerul solidaritatii sociale este in curtea partidului Rifondazione Comunista. Ar mai fi solutia privatizarilor si a vanzarii unor bunuri aflate in propri