După ce te-ai luptat cu un dragon malefic, ai salvat o prinţesă frumoasă, dar şi regatul socrilor tăi, ce mai poţi tu să faci, ca un căpcăun adevărat ce eşti? Păi, dacă te cheamă Shrek, ce altceva, decât să ajungi un soţ cuminte şi devreme acasă.

În loc să mai bage în sperieţi sătenii, aşa cum avea obiceiul s-o facă înainte, Shrek se mulţumeşte acum să dea autografe pe furcile acestora. Cum de i-a pierit răgetul?

Tânjind după zilele în care se simţea ca un căpcăun “adevărat”, Shrek e ademenit să semneze un pact cu şmecherul şi alunecosul Rumpelstiltskin. E aruncat, astfel, într-o versiune alternativă şi complet cu susul în jos a regatului Far Far Away, unde căpcăunii sunt vânaţi, Rumpelstiltskin este rege, iar Shrek şi Fiona nu s-au întâlnit niciodată.

Acum, stă în puterile lui Shrek să întoarcă lucrurile aşa cum au fost, ca să-şi salveze prietenii, să-şi facă lumea înapoi, aşa cum era, şi să-şi recâştige Unica sa Iubire.

Filmul este unul moralizator, întrucât ne învaţa să acceptăm ceea ce suntem şi să fim mulţumiţi cu ceea ce avem căci altfel, dorindu-ne altceva, s-ar putea să obţinem tocmai contrariul. Ne învaţa să avem grijă ce vrem... pentru că am putea obţine.