Aflat în nordul Angliei, oraşul Sheffield seamănă cu ţinuturile din basme, nu pentru castele şi regi, ci pentru reţeta care-i face pe localnici să fie cei mai fericiţi din Marea Britanie. E greu să ne imaginăm că un oraş industrial, cocoţat pe dealurile umede ale unei ţări cu o climă enervant de tristă, poate să fie un loc atât de vesel. Sheffield este viu.

Când Marea Britanie aruncă tot mai multe săgeţi dureroase la adresa României, eu vă propun o incursiune într-unul dintre oraşele englezeşti mai puţin pomenite în presa noastră. Sunt locuri încă nealterate de prejudecăţi şi stereotipuri asupra imigranţilor, ba mai mult, astfel de oraşe te încântă prin diversitatea lor culturală şi prin localnicii care te aşază la masa lor, chiar dacă eşti român, indian sau chinez. Povestim despre Sheffield, oraşul în care confunzi vulpile de pe stradă cu câinii vagabonzi, dar în care lumea se trezeşte cu zâmbetul pe buze.

În magazine vânzătoarele ţi se adresează cu „love“: Yes, love; OK, love; You alright, love?

Am trăit puţin peste un an în Sheffield, un oraş studenţesc din nordul Angliei, în apropiere de Leeds, de minunatul York şi de mai popularul Manchester. Sheffield mi-a amintit în nenumărate rânduri de Clujul nostru întins pe dealuri, pulsând de arta, de urbanismul şi de vibraţia insolită a studenţilor. Localnicilor le place să spună că oraşul lor a fost construit precum Roma, pe şapte coline. Chiar şi în aceste condiţii, mai puţin prielnice pentru a pedala, cei mai mulţi locuitori preferă să străbată oraşul pe bicicletă. Este un efort intens pentru „novici“, dar te ţine în formă. Construit la începutul secolului al XII-lea, Sheffield este străbătut de râul Sheaf, cel de la care îşi ia şi numele, dar este cunoscut şi sub denumirea de „Oraşul de oţel“.

La un prim contact cu Sheffield, îţi dai seama că engleza învăţată în şcoală nu te ajută prea mult, a