Tranchilizantele sunt de mai multe feluri şi pot fi administrate pe mai multe căi. Calea auditivă nu este potrivită doar pentru meloterapie, ci şi pentru non-verbalul rostirii (pentru „tonul“ care „face muzica“) sau pentru verbalul motivant (când receptorul poate câştiga în autocunoaştere, autopreţuire şi autoafirmare). Un post de radio deosebit de sonor, cu mixaje energice muzică/vorbă/zgomote relevante, ce pare croit anume de profesionişti adolescentini pentru adolescenţi necomplexaţi este sturlubaticul „Radio ZU“. Îşi face un promo accentuat, recurge la umor de toate felurile, la „farse“ mai mult sau mai puţin inspirate, la Buzdugan şi la Morar. Apropo de farse, chiar dacă de gust îndoielnic, ele sunt promovate cu mândrie pe site. Exemple din anul 2011: „Farsa d-na Safta II – Doamna Safta este o bătrână care, la 65 de ani, încă mai pofteşte la bărbaţi şi care a scos-o din minţi pe victima din această farsă. Acum urmează punctul culminant. Se lasă cu poliţie, urlete şi cuvinte grele“. Sau: „Farsa Asistenta II – Asistenta prinsă cu mâţa… pardon, cu pacientul în pat revine. La congresul de Publicitate la Zürich nu vrea să meargă cu domnu’ doctor Buzdu, dar problema lor se poate rezolva şi altfel. O relaţie de prietenie cu palpitaţii ventriculare şi… alte beneficii“. Erotism de pubertate tulburată. Există, desigur, destui adepţi ai genului. Postul îşi rotunjeşte ratingul (în consecinţă – veniturile) cu miniconcursuri de ascultător fidel, recompensele fiind exprimate în euro, drept pentru care survine şi reclama, tranchilizant veritabil pentru cei cu nevoi sau cu pofte materiale: „Banii se câştigă la Radio ZU!“. Se pronunţă nume de câştigători. Izbucnesc – mixat – aplauze şi urale. Melodii frumoase, tinereşti. Alt tranchilizant: „Hiturile se ascultă la Radio ZU!“. Se oferă – gratis! – bilete la un spectacol care are loc la Budapesta. Peste toate acestea,