- Editorial - nr. 185 / 21 Septembrie, 2007 Citind (recitind) cartea "Din Tara Magarilor. Insemnari" a filosofului si sociologului Stefan Zeletin (1882-1934), ne dam tot mai mult seama ca, intr-adevar, pe zi ce trece "raul iminent isi face loc printre noi", intr-o societate cu cetateni tot mai debusolati, intr-o tara tot mai mult in deriva in cei aproape 18 ani. O carte tragica, primita cu o reactie virulenta pe timpul acela, chiar "bizara si necuviincioasa" pe alocuri, "bestiar politic interbelic", in care alegoria este folosita tocmai pentru a descrie "evolutia spre nefericire a neamului alegorizat", cand una dintre insusirile "omului modern" este "nerusinarea abdicarii de la morala". Harazite tristetii eterne, in aceasta tara a contrastelor izbitoare dintre putinii foarte bogati si cei multi tot mai saraci, sunt si badarania agresiva, violenta de limbaj, comportamentul suburban, miticismul politicii dambovitene. La ele dorim sa ne referim in randurile care urmeaza. Tot mai frecvente sunt azi cazurile in Romania, prin care de sus pana jos, de la presedintele tarii la ultimul boactar politic dintr-un orasel oarecare, se manifesta un total dispret fata de om, prin "truda ostentativa" a unora pentru "pierderea valorii umane". Cand seful statului isi permite sa lase dracului treburile mari ale tarii, pentru a sta la taifas, pana la ora cinci dimineata, la Golden-Blitz-ul blondei Elena Udrea _ traseista politica din interes, in primul rand _ , apoi sa urce baut la volan, in ochii unei tari intregi, tocmai onorabilitatea presedintelui Romaniei paleste. Aici, fiind vorba despre un sef de stat, nu se mai potrivesc spusele ca "tot ce-i omenesc este permis!". El nu-i un oricine, un nimenea-n drum, ci presedintele Romaniei. Iar ce unuia ii este permis, ca "simplu cetatean", lui ii este interzis! Iar atunci cand o jurnalista este etichetata cu apelativul basescian "tiganca im