1958 a fost un an bun pentru ei. Atunci au terminat facultatea si au fost repartizati. Unii la ferme, altii in directii agricole. Multi au iesit la pensie tot de acolo. Din toate colturile tarii, in bastoane si grizonati, acum fac din nou cunostinta. Multi nu s-au mai vazut de 50 de ani, altii doar de 30. Timpul a trecut peste ei, dar astazi, mai mult ca oricind, reprepentantii promotiei 1958 a Facultatii de Agricultura au redevenit tineri. "Tot zapacita ai ramas. Iti aduci aminte cum deschideai usa amfiteatrului cu piciorul?", spune una dintre venerabilele doamne la revederea alteia pe care ar fi recunoscut-o mai greu daca nu si-ar fi spus numele de domnisoara. "S-au mai cernut dintre noi. Din 60 citi am terminat facultatea, astazi ne adunam aici 28", mi-a spus unul dintre organizatori. Amfiteatrul A1, locul intilnirii de ieri stirneste sute de amintiri. "Aici am invatat. Stateam tot in banca intii", imi spune Eugenia Vieriu, absolventa tot a Facultatii de Agricultura, dar din 1956. Venise aici sa isi sustina sotul. "Erau alte vremuri atunci. Eram necajiti, dar eram fericiti. Aceasta era starea de fapt a tuturor. Nu ni se parea ciudat daca un baiat care dorea sa ne scoata la teatru imprumuta sacoul de la un coleg, pantalonii de la altul. Eram tineri, iar ceea ce ni se intimpla treceam prin filtrul bucuriei de atunci", a mai povestit Eugenia Vieriu. Acum, desi trecuti bine de 70 de ani, reprezentantii promotiei 1958 s-au intors in timp. "Pe atunci una dintre prajiturile cautate la cantina se numea «crep», adica budinca de gris cu sos de marmelada. Baietii care nu aveau cartela mincau "la iepureala", adica ce mai raminea", mi-a explicat ea. Doamna Eugenia venise la facultate de la Botosani, asa ca toti cei cinci ani de cursuri universitare a stat in camin "la Alevra", adica undeva mai jos de universitate, spre Gradina Botanica. Nu erau caminele de acum. "Pe atunci stu