Podul de piatră s-a dărâmat. Şi nici visul american nu mai e ce a fost. Nici măcar în România. Întrebarea este: ce construim în loc?
Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim pentru o clipă că suntem în California. O zi însorită, în jurul orei 11:43, şi asistăm la următorul dialog.
„Ne pare rău, va trebui să declaraţi falimentul”, îi spune funcţionarul de la Fisc, privindu-l cu părere de rău şi, parcă, puţină ruşine. John, care peste două zile împlineşte 60 de ani, se prabuşeşte pe canapeaua ponosită din biroul său. Rămâne pironit, cu privirea fixată într-un colţ al încăperii. „Chiar nu se mai poate face nimic?”, tresare el la un moment dat. „Mi-am investit toţi banii în afacerea asta!” şi mintea lui derulează toate efoturile din ultimii ani, care acum par în van.
”Nu”, îi răspunde sec omul de la Fisc, în timp ce-şi încheie nasturele median de la sacou.
John nu e singurul antreprenor american care ajunge la un final de drum cu businessul său zilele astea. În economia SUA, peste 350.000 de companii au dat faliment în ultimii 8 ani, de când sistemul a început să se fisureze. Şi numărătoarea creşte zilnic.
La peste 7.000 de km distanţă, într-o ţară mică, fost comunistă, în România, Ion stă în pragul casei sale din Mediaş privind în jur cu aproape acelaşi gol în suflet pe care îl simte şi John. Cei doi nu se cunosc şi probabil nu o să o facă niciodată, dar împart mai multe decât cred: ca şi John, Ion se pregăteşte să închidă un capitol relevant din viaţa lui, în timp ce face un pas în spate, trage uşa după el şi închide ochii pentru o clipă. Maşina lui veche îl aşteaptă în faţa blocului. Destinaţia: Germania.
După ani şi ani în care a încercat să îşi constuiasca o viaţă bună în ţara sa, Ion s-a speriat de numarul 59 de pe tortul său de acum patru luni. Aşa că va mări numărul emigranţilor români cu încă 3 persoane: el,
