Pata de culoare Trailer-ul de cinema a devenit una dintre cele mai atractive, insa nu neaparat informative, forme de expresie ale culturii vizuale contemporane. Productiile cinematografice au asimilat discursul publicitatii si au ajuns sa speculeze cele mai variate modalitati de a ajunge la public. Daca, initial, trailer-urile erau montate la finalul filmelor ca un gen de rezumat vizual al actiunii, ulterior ele au ajuns sa anunte filmele, fiind vehiculate prin intermediul diferitor alte medii, de la televiziune si internet la player-ele media portabile, in special iPod-uri. Prezentind un montaj dinamic de scene special selectate, mai ales cele cu efecte speciale sau cu umor, insa fara a deconspira firul narativ al filmului, si limitindu-se la maximum doua minute si jumatate, trailer-urile sint formate speciale de publicitate care folosesc pentru a atrage si impresiona insusi materialul de consum. Cu toate acestea, exista si cazuri de exceptie in care sint folosite scene de film si fragmente de muzica special concepute pentru a face publicitatea unei productii cinematografice, si care nu sint montate in filmul anuntat. Productia unui trailer intr-o agentie de publicitate utilizeaza alte tipuri de abordari si coordonate profesionale decit cele folosite in studiourile de productie. Trailer-ele tind astfel sa devina productii autonome, lucrari de arta pe cont propriu, cum ar fi, de pilda, trailer-ele filmelor clasice care sint astazi comercializate pe DVD-uri. Din analiza stilistica a trailer-urilor nu lipsesc anumite norme de compozitie, de la insistenta structurarii piesei pe trei nivele - oferirea unei schite a naratiunii prin intemediul unei voice-over, oferirea unui detaliu narativ prezentat sub forma unui punct culminant si montarea dinamica a unor secvente relevante asociate cu o secventa muzicala care ofera intensitate vizionarii - la folosirea unui sistem de ed