Prezentul descoperit la Kolîma de istoricul francez Nicolas Werth este reflectat şi explicat prin teribilul trecut. Un prezent lipsit de speranţă, întunecat, o fundătură tipică rusească.
Nicolas Werth, cunoscutul istoric francez specializat în istoria comunismului (coautor al celebrei Cărţi negre a comunismului, autorul capitolului despre URSS), sătul de studiul academic, atras ca toţi istoricii adevăraţi şi de materialitatea istoriei, a hotărât să facă o călătorie de aproape trei săptămâni, între 13 august-3 septembrie 2011, chiar în inima Gulagului, în regiunea Kolîma. Werth s-a alăturat unui grup de cercetători ai asociaţiei ruse Memorial, aflaţi într-o misiune de teren pentru a cerceta şi inventaria atât mărturiile puţinilor supravieţuitori ai Gulagului (istorie orală), cât şi obiectele care au însoţit această imensă tragedie umană, dar şi pentru a topografia amplasamentele uriaşei încrengături care a fost Gulagul (nu degeaba comparat cu un „arhipelag“, după celebra formulă a lui Soljeniţîn), în vederea constituirii unui muzeu virtual al acestuia. „După ani petrecuţi printre arhivele birocratice şi dezumanizante ale Gulagului, aici am găsit valoarea nepreţuită a mărturiei. Căci, dacă lagărul a fost o experienţă colectivă, cunoscută de fiecare al şaselea adult rus între anii 1930 şi începutul anilor 1950, tot aşa a fost şi o experienţă profund individuală: în universul concentraţionar, mai mult decât oriunde altundeva, omul este fundamental singur“.
Jurnalul acestei călătorii s-a transformat rapid şi logic într-o interesantă carte. Autorul şi grupul din care făcea parte au zburat cu avionul 8.000 de kilometri, din Moscova către Magadan, capitala imensei regiuni care are o suprafaţă de două milioane de kimometri pătraţi (!), ajungând după doar nouă ore, motiv de a rememora calvarul pe care-l suportau deţinuţii pent