Obligat sa construiasca in Irak un canal de irigatii, un romascan a lucrat, la 40 de grade, sub regimul lui Saddam. Statul roman i-a retinut garantii de 20% din salariu. Pentru a-si recupera acesti bani, care, pentru el, inseamna o avere de 1.800 de dolari, romascanul da statul roman in judecata la Curtea de la Strasbourg. Pentru unii dintre romascani, 1.800 de dolari inseamna bani care se cheltuiesc in mai putin de o zi, insa pentru un pensionar care tine, din venitul sau, o familie de trei persoane, 1.800 de dolari inseamna o mica avere, iar dorinta de a-i obtine este si mai mare atunci cind acesti bani au intrat, fara drept, in buzunarul cel mare al statului roman. Vasile Bucsa are 68 de ani si este din Roman. Sotia sa este casnica, iar unul dintre cei patru copii este inca in intretinerea sa, fiind in anul al doilea de facultate. Romascanul a lucrat ca sofer la fostul IJTL, iar intre anii 1982 - 1989 a fost transferat, la ordinul statului roman, in Irak, unde a lucrat, alaturi de 8.000 de romani, la construirea unui canal de irigatii. Din salariile celor care au lucrat in Irak, statul a retinut 20%, ca "garantie de lucrare", bani care, dupa finalizarea lucrarii, ar fi trebuit sa intre in buzunarul muncitorilor, in 1990. Nimeni nu a mai vazut nici un ban, dupa 1989, iar Vasile Bucsa este decis sa lupte pentru banii ce i se cuvin. "Transportam pamint pentru construirea unui canal de irigatii din Irak. Aveam un salariu de 3.500 de lei, iar partea irakiana ne asigura cazarea si masa. Cazarea era extraordinara, aveam pina si aer conditionat in camere, dar mincarea era slaba. Se lucra in conditii foarte grele. Erau zile in care, la orele amiezii, temperatura aerului ajungea la aproape 60 de grade Celsius la nivelul solului. Lucram in pielea goala si ne uitam cum apa din radiatorul masinii aproape fierbea. Eram, pe trei santiere, 8.000 de romani", isi aminteste Vasile B