- Au trecut deja doi ani, mai avem puţin şi o să vedeţi că o să reuşim! - Eu nu mai pot, renunţ. Anii ăştia m-au deprimat de tot! - Nu-mi vorbi mie de depresie! Am aproape 40 de ani, am divorţat după 15 ani de căsătorie, am două fete acasă, m-au dat afară de la slujbă dar m-am apucat să fac o facultate şi o să o termin. Trebuie să ne concentrăm pe ce avem de făcut şi să avem o gîndire pozitivă şi o să vedeţi că vom reuşi! Discuţie în pauză într-un grup de studenţi tomnateci la Învăţămînt Deschis la Distanţă. Femeia care încearcă să-şi mobilizeze colegii a urmat un training de cîteva zile (doar 300 de dolari) în care a învăţat uimitor de bine cum să abordeze viaţa ca profesie. Pozitiv şi eficient. Şi a ajutat-o indiscutabil să-şi construiască mai departe o viaţă care numai uşoară nu era. Am avut şi eu în urmă cu ceva vreme o discuţie de acest gen cu o mai veche cunoştinţă, trecută şi ea printr-un training similar. Îşi părăsise peste noapte soţul pentru prietenul acestuia, îşi aruncase în aer toate relaţiile, pierduse un copil şi o bunică pe care o adorase, suferise şi intrase în impas. Acum îşi reaşeza viaţa, refăcînd toate vechile legăturile (inclusiv cu soţul părăsit) pe baze eficiente şi pozitive: hai să fim prieteni! Un nou contract afectiv - mi-a explicat un amic trăitor la America. Am fost fascinat şi deschis reluării relaţiei, dar ceva n-a mers. Între oferta unui nou "contract" şi relaţia mea reînnoită cu persoana respectivă s-a interpus păcătoasa de memorie. Eram dispus să merg mai departe, dar cu tot acest trecut păcătos, asumat şi absolvit, nu lepădat eficient şi pozitiv ca orice contract expirat. Mi-au revenit în minte toate acestea cînd l-am auzit zilele trecute pe domnul Hurezeanu invocîndu-l pe Kaplan şi "morala efectelor" ca opusă şi superioară unei "morale a principiilor" - toate acestea în contextul recentei reuniuni de la Bruxelles şi a faimo