„Ritualurile creează familia”, susţin psihologii, iar mesele în sânul familiei delimitează conturul acesteia. Mesele festive, aniversările şi întâlnirile sunt cele care fac o familie să existe, susţin sociologii. Crăciunul este o sărbătoare a familiei, chiar şi pentru cei care nu sunt credincioşi practicanţi. “Este o modalitate de a sacraliza familia, explică Martyne Perott, sociolog.
Sărbătorirea în familie corespunde unei nevoi profunde, legate de copil, deoarece Crăciunul a devenit o sărbătoare a copilăriei. Iar familia continuă să se adune în jurul copiilor, situaţi din ce în ce mai mult în centrul acesteia”, consideră specialista franceză.
“Faţă de acum 20 de ani, ritualurile sunt mai puţin rigide şi mai puţin structurate”, susţine Judith Leroy, autoarea unei lucrări referitoare la obiceiurile meselor în familie.
Există în continuare „personaje-cheie” în familie care delimitează membrii care vor lua parte la mesele festive. În general sunt bunicii, însă pe măsură ce aceştia îmbătrânesc, nepoţii se căsătoresc, familia creşte, ritualurile se pierd. Ceea ce poate genera o anume tristeţe şi gelozie – spre exemplu când tinerii se căsătoresc şi îşi petrec sărbătorile în sânul noilor familii.
Când bunicii nu mai au puterea să organizeze mesele de sărbători, apare o anumită stare de depresie, explică psihologul Marie Chain.
“Este o situaţie greu de acceptat: (bunicii-n.r.) au sentimentul că au îmbătrânit, că îşi pierd puterea şi capacitatea lor de „organiza familia”, explică Marie Chain. Când copiii lor decid să petreacă sărbătorile de iarnă în altă parte (cu prietenii, spre exemplu), bunicii trăiesc un “vid insuportabil”.
În spatele fiecărei reuniuni plictisitoare stă, de fapt, forţa unei familii unite, dar şi încrederea fiecăruia dintre noi în forţele proprii.
De fiecare
