Incapabil să guverneze cât de cât eficient premierul lansează fumigene
Acceptarea României în spaţiul Schengen este mai importantă din punct de vedere simbolic decât din punct de vedere practic. În ceea ce priveşte circulaţia persoanelor fizice nu e la urma urmei o mare nenorocire iar neplăcerile suplimentare în cazul deplasărilor în interiorul Europei sunt relativ reduse.Există, desigur, şi un anumit impact economic direct, în cazul firmelor, dar eticheta în sine e cea care contează în primul rând. O etichetă care diferenţiază, în sens negativ, România şi Bulgaria în raport cu alte state membre efectul fiind un deficit de credibilitate. Monitorizarea pe justiţie şi blocarea accesului în Schengen reprezintă din punctul de vedere al UE instrumentul respectiv bariera care oferă Bruxelles-ului pârghii de presiune asupra Bucureştiului şi Sofiei. De aceea decizia în acest caz e una politică, nu tehnică, şi e de aşteptat ca UE să nu renunţe prea repede la acest gen de pârghii.
Cele două ţări au fost de la început acceptate cu destulă reticenţă în UE, într-un al doilea val, deşi decizia primară privind extinderea, luată la Helsinki în decembrie 1999, nu introducea astfel de diferenţieri. Mai mult, dacă am lua pulsul capitalelor europene am putea constata foarte probabil că ultima intrată în club, Croaţia, e văzută mai bine decât celelalte două ţări din regiune. O situaţie până la urmă destul de umilitoare. Iar semnalele recente de respingere foarte explicite venite din cele două capitale cheie din Uniune, Berlinul şi Parisul, confirmă fără echivoc această impresie. În cazul Franţei, cu un guvern socialist, nu a contat nici măcar faptul că în prezent în cele două ţări stânga este la putere. De unde se vede, o dată în plus, că nu e vorba de o situaţie de conjunctură ci de convingeri profunde în materie, care transced o serie de elemente de politică internă (pre
