Scandalul FNI demonstreaza dureros de ce lipsa de maturitate a presei romanesti priveste direct pe fiecare cetatean Tentatia de a compara caderea FNI cu alte crahuri financiare este irepresibila. Comparatiile se pot face oricind si cu orice. Judecata prin analogie este rationamentul intelectual cel mai facil; el tine de o inclinatie profunda si elementara a intelectului nostru. Dar aceasta nu explica mare lucru. Fondul National de Investitii nu a fost nici Caritas, nici SAFI, nici Dacia Felix, Columna, Albina, BIR sau Bancorex. Similaritatile, mai cu seama in ce priveste dividendele acordate investitorilor, ca si o lipsa de transparenta in functionare sint frapante, intr-adevar. Dar exista si diferente. FNI functiona pe o piata relativ reglementata si se bucura de o buna imagine publica, spre deosebire de Columna Bank, ca sa nu mai vorbim de Caritas. Ne putem intreba daca autoritatea de resort, Comisa Nationala a Valorilor Mobiliare, si-a facut pe deplin datoria. CNVM ar trebui sa ne explice de ce a permis un portofoliu atit de mare de actiuni necotate pe piata, daca legea limita clar acest lucru. De asemenea, ne putem pune o serie de intrebari in legatura cu implicarea unor institutii financiare de stat si a unor persoane din conducerea lor in aceasta afacere. Din datele pe care le avem pina acum, pare destul de clar ca prabusirea FNI nu poate fi pusa, la fel ca in alte cazuri aparent similare, pe seama unei inginerii financiare care s-a bucurat de complicitatea statului si a cercurilor politice. Cei care au cumparat actiuni la FNI au facut-o in cunostinta de cauza. Ei trebuiau sa se intrebe de unde vine o dobinda atit de mare, dublul ratei inflatiei, intr-o tara a carei economie a cunoscut un sever declin in ultimul deceniu. Acesti investitori aveau deja nu numai exemplul Caritas sau al SAFI in fata, dar si pe cel al unor banci la fel de generoase. Ei stiau la ce r