"Nici preşedintele BEC, autorul deciziilor aberante care au inlesnit frauda la Referendum, nici ministrul de Interne, liberalul Cristian David, responsabil de haosul organizatoric, n-a binevoit să convoace o conferinţă de presă pentru a răspunde numeroaselor intrebări ridicate de desfăşurarea scrutinului"
Mai toţi analiştii şi politicienii cad de acord că Referendumul a fost un prim moment dintr-un şir de momente electorale, care stau de acum incolo in faţa romănilor.
Vor urma: europarlamentarele, localele, generalele (in 2008) şi prezidenţialele (in 2009).
In aceste condiţii, e de mirare, dacă nu chiar stupefiant, că nu se discută felul in care s-a desfăşurat Referendumul.
Se discută sau, mai precis, continuă să se discute despre cine a invins (Traian Băsescu a atins deja dezechilibrul de a declara că victoria sa e una a lui Dumnezeu, iar liderii motoretei politice numite PD nu contenesc a-şi asuma un succes ce are la bază frauda), despre ce trebuie să facă partidele după Referendum, dar, mai ales, cine se va gudura mai tare pe lăngă preşedinte pentru a se pricopsi, drept răsplată, cu postul de premier.
Referendumul a evidenţiat insă căteva mari slăbiciuni ale scrutinelor din ultimii ani:
Nefasta practică a turismului electoral, manipularea prin sondaje de opinie dubioase, realizate de institute nu mai puţin dubioase (INSOMAR, de exemplu), mişmaşurile BEC, inexistenţa in fapt a Autorităţii Electorale Permanente, brambureala desăvărşită in materie de organizare (rezultatele finale ale Referendumului incheiat sămbătă seară au fost date abia luni seară!), tendenţiozitatea politică a Pro Democraţiei, campania dusă inaintea scrutinului despre o aşa-zisă fraudare, exagerarea votului dat de romănii din străinătate, folosirea legitimaţiei de ziarist de reprezentanţii partidelor politice.
Pănă la ora actuală, nici un partid
