Oricât de bine ar fi întocmit un catalog de licitaţie, oricât de bune calitativ ar fi fotografiile unui obiect şi oricât de credibile vi s-ar părea informaţiile şi evaluările experţilor, e nevoie să vă asiguraţi de visu că opera pe care o doriţi vă place într-adevăr. O vizită preliminară în expoziţia care prezintă loturile oferite spre licitare vă poate furniza însă nu doar elemente suplimentare de ordin subiectiv, ci şi date concrete despre starea reală a operei, pe care reproducerile o pot, deliberat sau nu, oculta.
Această etapă, a vizitei antelicitaţie, nu trebuie deloc neglijată, ci trebuie tratată ca o fază strategică. Este recomandat ca potenţialul cumpărător să-şi disimuleze cât mai dibace interesul pentru obiectul pe care îl râvneşte. E vorba despre ceea ce specialiştii numesc "un exerciţiu subtil" de contemplare a operei, fără a atrage privirile celorlalţi vizitatori. Chiar recurgând la trucuri ieftine, tip diversiune: aplecarea, bunăoară, spre un obiect alăturat.
Există case de licitaţii (precum Drouot), care autorizează o analiză mai aprofundată a operei şi care permit solicitarea avizului unor experţi. La Christie's sau Sotheby's, obiectele pot fi, uneori, prezentate în saloane private. Cum lumea licitaţiilor (ca şi aceea, la modul general, a afacerilor) este adesea o junglă, unde lupta nu se poartă întotdeauna cu mijloace la fel de nobile ca ale artei, e preferabil, în cazul în care efectuaţi o asemenea vizită de tatonare, să nu vă dezvăluiţi sentimentele în faţa unei opere şi nici să menţionaţi preţul maxim pe care sunteţi dispus să-l oferiţi (chiar dacă, în cazul unei oferte scrise, acesta ajunge să fie cunoscut casei de licitaţie). Nu trebuie uitat că vânzătorul sau concurenţii dvs. direcţi pot fi şi ei prezenţi în expoziţie, unde e posibil să cântărească purtarea cumpărătorilor potenţiali. Solicitarea unei informaţii de la casa de l
