Impunerea prietenilor ca lideri este un narav vechi in PNL, statuat de Theodor Stolojan in 2002. El a acceptat atunci sa candideze la sefia PNL numai daca isi impunea echipa si erau introduse in statut sanctiuni pentru contestatarii deciziilor conducerii. Liderii PNL dovedesc ca nu au invatat si nici inventat nimic in istoria lor recenta. Repertoriul strategiilor, textelor si acuzatiilor este acelasi de cativa ani incoace.
Actualul presedinte al PNL, Calin Popescu Tariceanu, este acuzat, printre altele, ca s-a inconjurat de o camarila si ca nu permite existenta mai multor curente de opinie in partid. Mai pe scurt: cine a vorbit impotriva lui a patit-o. Ajuns premier, in 2004, Tariceanu a cautat sa isi formeze in partid o echipa din personaje care sa-i nu-i faca surpriza de a-l contesta, drept pentru care membrii Biroului Executiv al PNL nu au mai fost alesi individual, asa cum era traditia la liberali, ci prin vot de lista, o data cu presedintele. Nimic nou. Inventatorul acestui sistem electoral in PNL este nimeni altul decat cel mai vehement contestatar al lui Tariceanu, Theodor Stolojan.
ELIMINARI. In 2002, in plin conflict dintre gruparile Stoica si Patriciu, "salvatorul" Stolojan, impins de Valeriu Stoica, a acceptat sa candideze la sefia partidului cu doua conditii: sa-si poata impune echipa si sa fie introduse in statutul partidului sanctiuni pentru cei care contesta deciziile conducerii. La congresul din august 2002, Stolojan i-a cooptat in tabara sa, printre altii, pe Teodor Melescanu, Gheorghe Flutur, Mona Musca, Paul Pacuraru, Calin Popescu Tariceanu (vicepresedinti), Dan Radu Rusanu, Cristian Boureanu, Eugen Nicolaescu. Au fost eliminati lideri liberali cu popularitate in partid, dar care ar fi putut defecta masina decizionala: Crin Antonescu, Dinu Patriciu, Ludovic Orban, Andrei Chiliman, Viorel Catarama. Tot atunci, Mircea Ionescu Quintu
