„Economiştii“ comunei Siliştea se adună, ca în vechime, la un pahar. Recesiunea mondială sau alte probleme financiare trec prin filtrul înţelepciunii dobândite la barul Soniei, din centrul satului. La Siliştea, criza a venit, dar parcă totuşi lipseşte cu desăvârşire. Asta pentru că oamenii trăiesc de mult de pe o zi pe alta. Agricultura este singura sursă de venit pentru cei mai mulţi. Puţini sunt cei întreprinzători.

Crâşma Soniei, o femeie care şi-a câştigat banii în zece ani de muncă prin casele italienilor, se află strategic, în centrul satului. Patroana, care şi-a băgat aproape toateeconomiile în mica afacere, este totuşi nemulţumită de viaţa de acasă şi, după spusele ei, ar vinde tot şi s-ar întoarce din nou la munca de jos.

Nu de alta, dar câştigurile nu sunt nici pe departe atât de mari pe cât şi le-ar fi dorit. „O ducem prost. Vând cam de 15-20 de lei pe zi. Am deschis de vreo două luni de zile şi mă aşteptam să meargă mai bine.

Am muncit afară vreo zece ani. Acum, aş vinde tot şi aş pleca înapoi, chiar dacă lumea spune că acum e rău acolo. Ne-am întors acasă, că ne-am săturat afară, dar când văd ce e aici m-aş duce bucuroasă înapoi”, spune Sonia.

„Ce-o să mai pierd acum?“

Unul dintre băieţii angajaţi cu ziua nu simte deloc vântul prin buzunare. Pentru el, criza este încă doar la televizor. „Găsesc eu de muncă. E chiar mai bine acum decât înainte”, spune Ionel Giosu, în timp ce împinge o roabă plină cu ciment. „Cât are patronu` bani, are şi el”, a declarat Sonia, cu zâmbetul pe buze.

Mitrel Neacşu, unul dintre primii clienţi ai localului, spune că lui nu prea mai are ce îi lua criza. „Mulţumim lui Dumnezeu. Deocamdată e bine. Am o pensie vai de capul meu, de la CAP. Te miri ce şi mai nimic! N-am avut noroc de bani niciodată. În viaţa mea n-am avut noroc. Ce o să pierd acu`,