Cea mai plastica fotografie le-a facut-o Emil Hurezeanu, luni seara, la Realitatea TV: Geoana, populistul sentimental; Basescu, populistul cinic si pragmatic; Oprescu, populistul utopic. Unul dupa altul, cei trei si-au lansat candidatura vineri, sambata si luni, apeland la arsenalul seducator al populismului atent regizat. Stampilele inspirat aplicate de Emil Hurezeanu mai cer insa cateva tuse esentiale pentru un contur mai clar al celor trei.

Sentimentalismul lui Mircea Geoana e arma disperarii utilizata de orice politician slab, lipsit de autoritate si priza la mase. Povestile sale tragi-comice cu pensionara Maria, cu doamna Sabina din Fizesu Gherlii care i-a adus o oala cu lapte sau cu doamna Gabriela Dobrota de la fabrica de la anvelope-gigant (adorabila secventa, Geoana descopera lumea din jur: “Nu va vine sa credeti, niste colosi!”) tin loc de proiect si viziune. Liderii artificiali traiesc in lumi contrafacute in care ei insisi par un fals strident. Candidatul PSD sufera si azi de boala din 2004: inadecvare cronica la realitate. Cabotinul perfect, Geoana e mesagerul prostiilor solemne si grave - Criza, numele tau este Basescu! - al nimicului impachetat intr-o mare de exclamatii patetice si gesturi de actor de duzina. Candidatul Geoana baga poporul in discursul sau dupa manualul de campanie nu pentru ca ar rezona cu suferintele celor multi. Coboara printre oameni pentru ca asa-i cer strategii, nu pentru ca i-ar face placere. Puteti citi pe fata lui sentimente de comizeratie expandate, un rictus onctuos, un zambet complezent si, bine camuflata in spatele lor, sila ca trebuie sa pupe babe stirbe si muncitori nadusiti. Populismul sau siropos poate avea si alt nume, iar Iliescu l-a concentrat intr-un cuvant.Cinic si pragmatic, populismul lui Traian Basescu rezulta din calcule seci. Stie ca intre proiectele sale – modernizarea statului, reforma constitutionala