Hotărât lucru: când lui Traian Băsescu îi place de cineva, nimic nu-l mai împiedică să-i acorde toate onorurile! Aşa a fost mereu, de când are ce să ofere! I-au plăcut chiloţeii cu floricele ai Ancăi Boagiu, care se juca în nisip la blocul în care stătea când mai venea pe acasă din curse? A făcut-o ministru şi nu odată, ci de două ori! I-a plăcut stilul tacticos şi respectuos al directorului din Primărie, Gheorghe Dobre? L-a făcut şi pe el ministru, tot la Transporturi, şi nu i-a păsat că ăsta, un tolomac notoriu, a suspendat contractul cu Bechtel un an, pentru ca apoi să le plătească milioane penalizări. Nu el, ministerul! I-a plăcut de domnişoara Pârvulescu, tot de la Primărie, că era fâşneaţă şi cu tupeu? A propus-o ministru la Integrare, chit că ea habar n-avea de alte forme de integrare decât cele familiale sau amicale. I-a plăcut de „canibalul” Avramescu, cum povestea el ce gust au frigăruile umane şi cum se consumă ele la pick-nick-urile din Pacific? L-a propus ambasador. I-a plăcut de Horia Patapievici, cum îi ridica el osanale prin presă? L-a făcut director la ICR şi i-a dat bugetul instituţiei pe mână să-şi editeze toţi prietenii – inclusiv pe canibal. I-a plăcut lui cum a demonstrat ştiinţific, „frame cu frame”, Funeriu, că scatoalca pe care i-a aplicat-o puştiului din Ploieşti nu putea fi reală din motive ce nu pot fi înţelese de toţi proştii? L-a făcut ministru la Educaţie! I-au plăcut, pentru talentul cu care-l descriau în articolele lor, Ungureanu şi Voinescu? I-a făcut, pe primul europarlamentar (şi milionar în euro, dintr-un mandat!), iar pe al doilea secretar al Camerei şi vice pe la partid! Şi aşa mai departe.
Cu Sebastian Lăzăroiu lucrurile stau aproape la fel. Acesta, sociolog de profesie, l-a studiat cu atenţie pe preşedinte şi a constatat că îi plac poveştile. Şi atunci, ca-n „O mie şi una de nopţi” i-a tot spus nişte poveşti care nu se m