România nu e pierdută! România nu a rămas fără coloană vertebrală! România are încă puterea de a oferi surprize formidabile, chiar şi atunci când pare prăbuşită, resemnată, îngenuncheată!
Toate aceste gânduri mi-au încolţit în cele cinci zile ale Târgului de carte Gaudeamus, încheiat duminică la Complexul Romexpo din Bucureşti. Zeci de mii de compatrioţi au dat viaţă, zilnic, clădirii în care Ion Iliescu omagia moartea şi violenţa pe 15 iunie 1990, când le mulţumea minerilor pentru ruperea oaselor şi spargerea capetelor de „golani" şi „legionari" bucureşteni.
Personal, am trăit o experienţă revigorantă. Cele aproape o mie de autografe semnate şi discuţiile cu sute de oameni, de-a lungul unui maraton de cinci zile şi la capătul unor cozi de până la două ore, mi-au adus revelaţia infinitei capacităţi de renaştere a acestui popor atât de chinuit. Oameni de toate vârstele, uniţi de buna-creştere şi de plăcerea lecturii, au vibrat cu volumul pe care l-am propus de această dată - „Jurnalul unui puci ratat" -, răsplătindu-l pe autor cu nemeritate complimente.
De fapt, complimente li se cuvin celor peste 100.000 de oameni care au trecut pragul Târgului de carte în cele cinci zile, chiar şi plătind o taxă de intrare de 5 lei (nefericită decizie a organizatorilor de la Societatea Română de Radiodifuziune!). Oameni cu sacoşe pline cu cărţi, părinţi cu copii ţinuţi de mână şi conduşi spre fascinanta lume a poveştilor strânse între două coperte, bunici somaţi de nepoţei să le cumpere „albumul cu gilafă" sau „caltea cu elefant".
Am văzut pungi de toate formele şi de toate culorile, pungi de la Humanitas, de la Polirom, de la Adevărul, de la Curtea Veche, de la Nemira, de la Corint sau de la All... Un distins profesor pensionar îşi ducea cărţile la maşină în tranşe, luptând tenace cu kilogramele de literatură şi cu decimetrii cubi de cultură.