Alegerile abia trecute din Cehia au adus în prima linie un partid de centru-dreapta nou-creat, numit TOP09. Pe lângă un lider cu imagine bună, fost ministru de Externe, noul partid a venit şi cu o idee năstruşnică: în campanie, a trimis alegătorilor prin poştă pseudofacturi. Fiecare cetăţean era invitat la modul metaforic să achite partea sa din datoria externă a ţării. Alegătorii nu doar că nu s-au supărat, dar au votat noul partid, care probabil va forma acum o coaliţie cu alte două formaţiuni de centru-dreapta. Coaliţie care poartă numele provizoriu „Coaliţia pentru disciplină bugetară".

În Germania, Angela Merkel tocmai a obţinut sprijinul politic pentru un program de reducere a cheltuielilor publice cu 100 miliarde de euro în următorii patru ani. Marea Britanie are un nou guvern de coaliţie, prima coaliţie de la al doilea război mondial încoace. De când s-a format guvernul, miniştrii stau în comisii şi fac programul de tăieri bugetare. Nu ies prea multe informaţii despre ce va conţine el, nici prin declaraţii deschise, nici „pe surse", dar premierul britanic este ocupat acum cu obţinerea sprijinului public pentru ideea în sine că este nevoie de restrângerea cheltuielilor publice. În America, Barack Obama a aruncat cartoful fierbinte unei comisii bipartizane: figuri respectate de ambele partide stau, cercetează, dezbat şi urmează să propună preşedintelui măsuri de reducere a deficitului bugetar record pe care şi America îl înregistrează. De ce dau toate aceste exemple?

Pentru că arată un gen de gândire de care România are neapărată nevoie: gândirea pe termen lung şi negocierea inteligentă a unor principii de acţiune comună. Din păcate, Guvernul şi opoziţia din România se întrec în heirupisme. Guvernul vine cu un proiect de reduceri drastice şi bruşte ale cheltuielilor cu salariile şi pensiile. Tăierile sunt necesare, doar că nu arată întreaga poves