Încă are proaspătă în minte imaginea poetului, prezent în februarie ca invitat de onoare la Zilele Marin Sorescu şi numeroase amintiri despre cel care „i-a salvat pe toţi cei aflaţi în dizgraţia lui Ceauşescu“.

„Atunci când Marin Sorescu a fost atacat pe nedrept, în 1980 – 1982, cu «meditaţia transcedentală», Adrian Păunescu a fost cel care l-a salvat. El a mers personal la Ceauşescu să ceară neexcluderea din partid a lui Marin Sorescu şi netrimiterea lui la strung. O ştiu de la Marin Sorescu“, povesteşte Tudor Nedelcea.

Scriitorul craiovean mărturiseşte că „Adrian Păunescu nu era doar marele scriitor, ci şi o voce din Agora, care apăra oamenii sărmani şi valorile spirituale ale ţării“.

Tudor Nedelcea: „Adrian Păunescu era bolnav de ţară. A spus-o în versurile sale « Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară, Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam». Sunt cuvinte profetice, spuse de cel mai cenzurat scriitor al epocii comuniste.“

Pacient de Adrian Păunescu

„Eu n-am să mă fac bine niciodată,

Mereu voi suferi de-o boală grea,

Simţindu-mi conştiinţa vinovată,

Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?

În treburile mari de ce te bagi?

Am să răspund milos şi pe-ndelete:

- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,

În drumul care m-a ademenit

Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă

Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,

Puteam să fiu un bun european,

Puteam să mă înscriu la mamifere,

Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toţi servii,

Să-l rod meschin şi fără de idei,

Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii

Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dum