Unul din cei mai cunoscuţi regizori ruşi ai momentului, Kama Ginkas a declarat joi, în cadrul unei întâlniri cu studenţii, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică că se consideră un om necredincios, dar nu fără conştiinţă, stare care îl determină să monteze texte după Dostoievski.
"Nu suport când lumea vine şi îmi mulţumeşte după spectacol. Îmi plac oamenii care se apropie de mine şi nu pot spune nimic. Nu pot spune nimic nu pentru că ar fi proşti, ci pentru că spectacolul nu îi lasă", a spus Ginkas, care mărturiseşte în cartea sa, "Teatrul provocator", lansată în cadrul FNT, că doreşte, în primul rând, să trezească sentimente profunde în spectatorul din faţa sa, să îl ia prizonier în spectacolul său. "Acest prizonierat poate fi diferit. Omul îşi continuă viaţa şi simte un disconfort. Nu se gândeşte la spectacolul meu, dar disconfortul este acolo din cauza spectacolului", a adăugat Ginkas.
La întrebările publicului referitoare la "Un poem ridicol", realizat după fragmentul "Marele Inchizitor", din romanul "Fraţii Karamazov", Ginkas a declarat, referindu-se la discursul Marelui Inchizitor: "Textul lui Dostoievski atinge ideea că putem fi mai mult decât animale. Dacă suntem doar animale avem nevoie doar de un cioban, un Stalin, un Ceuşescu, ni se acordă un minim de pâine, un minim de acuplări. Dacă eşti om, tu alegi ce vrei să faci. (...) Toate greşelile sunt greşelile mele, nu ale guvernului şi nu ale lui Dumnezeu", a mai adăugat regizorul. El a mărturisit că este foarte atras de textele lui Dostoievski, pe care a montat atât în Rusia, cât şi în străinătate, tocmai pentru că iubeşte căutarea lui Dumnezeu din romanele autorului rus. Şi, prin căutările de pe scenă, Ginkas caută să provoace spectatorii.
Regizorul a mărturisit marea sa temere: Cehov. "Mă tem de Cehov, pentru că el este matematică superioară.
