Indicii de tranzacţionare, cotele de autor şi preţurile anuale pe tehnici artistice conturează primul instrumentar ştiinţific al investiţiei. Preţurile de intrare în licitaţie au variaţii mari, de până la sută la sută, între evaluarea minimă şi cea maximă. Fenomenul se datorează faptului că sistemul de cote de piaţă este încă în curs de formare.

Cotele de autor sunt publicate în România doar în ultimii cinci ani şi perioada de referinţă începe cu 1995. În plus, cazurile în care tablourile au fost revândute sunt destul de puţine. Sunt totuşi cazuri notabile în care revânzările s-au făcut cu materializarea unor profituri extraordinare. „Spaniola" lui Tonitza s-a vândut cu 13.400 de dolari în 2001 şi cu 87.000 de euro în 2010. „Mica tătăroaică", a aceluiaşi autor, a urcat de la 16.000 de dolari în 2002 la 91.000 de euro în 2010 şi se aşteaptă reîntoarcerea ei în piaţă în maximum doi ani. Revânzări cu profituri de peste 100% s-au înregistrat şi pentru tablouri semnate de Aman, Grigorescu, Baba, Mutzner, Băeşu, Petraşcu sau Pallady.

Piaţa face preţurile

„Este important ca investitorii să cumpere opere care le plac", spune Alexandru Bâldea, preşedintele casei de licitaţii Artmark. El consideră „nepotrivite" achiziţiile de artă fără vizionarea operei, doar pe principii financiare şi estimare de randament.

Preşedintele Artmark explică şi modul de formare a preţurilor: „Avem cota generală a autorului, rezultată din tranzacţiile precedente. Faţă de aceasta, preţul unei lucrări poate urca sau coborî în funcţie de importanţa sa în contextul operei. Astfel, preţul creşte dacă este vorba despre «pietre de temelie», despre lucrări reprezentative sau din perioadele cele mai bune".

Evaluări obiective

Dimensiunea tablourilor este un alt element important în evaluare, existând o dimensiune medie a picturilor tranzacţionate, de 48x45 cm. Lucrările sub