La 6 aprilie 1990, la Catedrala Patriarhală, Prea Fericitul Patriarh Teoctist, însoţit de Gherasim, episcop al Râmnicului şi Argeşului, de Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, şi de Damaschin Severineanul, vicar al arhiepiscopiei Craiovei, a asistat la slujba Trisaghionului oficiat în memoria eroilor Revoluţiei. Era prima sa "ieşire" publică după retragerea temporară de la conducerea BOR, petrecută în luna ianuarie a aceluiaşi an.
Întoarcerea patriarhului s-a decis cu unanimitate în şedinţa Sfântului Sinod, la 4 aprilie 1990. Pentru justificarea deciziei s-a invocat un temei legal. În urmă cu două luni şi jumătate, înaltul for bisericesc acceptase retragerea temporară a Prea Fericitului Patriarh pe motive de sănătate. Cum "arhipăstorul" îşi revenise, îşi putea relua îndatoririle. În plus, mai glăsuia Sinodul, se primiseră sute de scrisori, memorii şi cereri ale preoţilor, mănăstirilor şi credincioşilor în favoarea revenirii. "Această hotărâre va contribui la întărirea unităţii Bisericii strămoşeşti şi la consolidarea activităţii de slujire pastorală şi misionară, atât de necesară astăzi", conchidea comunicatul BOR.
CU STUDENŢII ÎNAINTE!
Cu câteva zile înainte, la 30 martie 1990, cadrele didactice şi studenţii Institutului Teologic Universitar din Bucureşti au publicat un comunicat în care îl criticau pe Teoctist. Redactat în 5 puncte, memoriul era adresat chiar Sfântului Sinod.
Cu ocazia retragerii din ianuarie, aceiaşi studenţi păstoriţi de aceiaşi profesori se aflaseră în fruntea detractorilor "Preafericitului". "Socotim că revenirea în scaun a PF Teoctist ar declanşa reacţii ostile în rândurile credincioşilor şi o campanie virulentă prin mijloacele mass-media, cu consecinţe neprevăzute pentru viitorul Bisericii, se plângeau contestatarii.
Revenirea PF Teoctist ar contribui la creşterea tensiunii i