Liegenbrücke oder Lügenbrücke (Lügnerbrücke)? Podul culcat sau Podul minciunilor (mincinoșilor)? Denumirea celebrului simbol al Sibiului este controversată, deși Podul minciunilor (Lügenbrücke), mult mai interesantă, s-a impus în timp. Pe majoritatea cărților poștale vechi însă, așa cum vedem și aici, apare denumirea Liegenbrücke, probabil în spiritul numelui folosit de Emil Sigerus.
O adevărată bijuterie, podul de fontă a fost construit în 1859, fiind primul de acest fel de pe teritoriul actual al României și unul dintre primele din Europa (al doilea după majoritatea surselor). Podul face legătura dintre Piața Mică (Kleiner Ring) și Piața Huet (Huetplatz) sau între Orașul de sus și cel de jos, peste Strada Ocnei. Nu am găsit informații exacte despre cât de vechi ar fi fost acest pasaj, în Cronica lui Emil Sigerus fiind menționate diverse surse istorice în care numele locului apare ca Lügenpruk (Teilungsprotokoll, 1591), Lugenbruken (Reisekalender, 1790), Legerbrücke (Magazin, 1787), Lügenbrücke (1919). Deși “Liegenbrücke” este numele folosit de Sigerus în cărțile sale, la indexul străzilor și locurilor din Sibiu de la finalul Cronicii (Die Gassen und Plätze Hermannstadts) este pomenită și varianta recunoscută astăzi, deși doar cu anul 1919, fără a fi menționată sursa sau a se insista asupra acestei variante.
Locul pe unde trecea pasajul era denumit „Băncuțele Minciunilor”, acest nume fiind dat de Damasus Dürr în secolul al XVI-lea. După cum descrie Emil Sigerus în “Chronik der Stadt Hermannstadt” / Cronica orașului Sibiu, la 1771 locul arăta așa: ” Die Durchfahrt unter der Liegenbrücke wird nachts mit drei Lanternen beleuchtet und zwei Militärwachen dort aufgestellt” / “trecerea pe sub Podul culcat este iluminată noaptea de trei lanterne și păzită de trei santinele”. De o parte și de alta a intrării în tunel, existau pe la 1837 două căsuțe de gar