JURNAL DE ROMÂNIA

Tache măcelaru’ ne recomandă cu talent nişte mezeluri de toată frumuseţea pline de "euri" şi conservanţi. Cică şi mîncatul ăsta e o artă, aşa e, are dreptate, arta de a nu mînca tot ceea ce ţi se dă, tot felul de gospodine şi copilaşi drăgălaşi ne îndeamnă la tot felul de mîncăruri conservate, proaspete de maxim unu, doi sau trei ani, un fel de prospătură conservată, arta conservării este desăvîrşită, ne poate conserva şi pe noi, ca să ne poată servi la începutul secolului viitor proaspeţi şi frumoşi...

JURNAL DE ROMÂNIA

Tache măcelaru’ ne recomandă cu talent nişte mezeluri de toată frumuseţea pline de "euri" şi conservanţi. Cică şi mîncatul ăsta e o artă, aşa e, are dreptate, arta de a nu mînca tot ceea ce ţi se dă, tot felul de gospodine şi copilaşi drăgălaşi ne îndeamnă la tot felul de mîncăruri conservate, proaspete de maxim unu, doi sau trei ani, un fel de prospătură conservată, arta conservării este desăvîrşită, ne poate conserva şi pe noi, ca să ne poată servi la începutul secolului viitor proaspeţi şi frumoşi, industria eurilor şi conservanţilor n-are timp de pierdut, profitul trebuie făcut repede şi fără scrupule, el se bazează ca întotdeauna pe sănătatea noastră, pe nervii noştri, pe sîngele nostru, iar pe cîteva sute de euro, pe cîteva mii se găsesc destui care să-şi vîndă zîmbetul, faţa şi sufletul pentru ca industriaşii profitului şi ai morţii să-şi poată vinde marfa, cancerele se vînd cu ochi albaştri, diabetul are cel mai frumos zîmbet pe micile ecrane, şăgalnic şi plin de viaţă, dulce pînă la ortul popii, industria publicităţii este şi ea în pas cu profitul, cu boala, e de comă, îşi pune la contribuţie mintea, e creativă, trebuie să ţină pasul cu moartea şi cu pretenţiile ei, un rău trebuie împachetat frumos, inteligent şi profitabil, clientul trebuie satisfăcut pînă la ultima perfuzie, cele mai nocive