Închipuiţi-vă, domnilor, că într-un moment de graţie vi se îngăduie să visaţi femeia, iar visul vostru s-o plăsmuiască bucăţică cu bucăţică, de la parte la întregul ideal, de la însemnele frumuseţii răsfăţate de orice privire pînă la cele mai tainice părţi ale trupului destinate doar unuia: părul, aur şi aură, fruntea boltită sub care-i ascuns decalogul amorului, urechea îmelc sfiosî ce stă mai trează tocmai cînd îalene, ochiul dormiteazăî, sprînceana arcuită ca arcul negru al zeului săgetător de inimi, frumosul sîn alb îmai neted ca atlazul nouî, pîntecul har şi fîntînă a vieţii şi tot aşa, coborînd pînă la vîrful piciorului, fără să ocoliţi nimic, nici o părticică din cele care-l duc pe bărbat în ispită de-atîtea veacuri.
Închipuiţi-vă, doamnelor, că în acelaşi moment de graţie, vi se îngăduie să vă aflaţi într-o sală de oglinzi, iar în fiecare dintre ele, într-o revărsare de raze poleite, să vă vedeţi trupul parte cu parte, de la obraz la lacrima care reflectă diamantin razele, de la mînă la unghie, de la gură la suspin, toate şi oricare din ele în lumina cea mai caldă, mai încărcată de bucurie şi mai frumoasă. închipuiţi-vă că sînteţi femeia ideală, ceea ce înseamnă că trup şi suflet sînt în senină armonie, deşi fiecare parte a alcătuirii voastre intră într-o poetică rivalitate cu o alta, deşi fiecare oglindă e o poezie, astfel că nu poţi şti care e cea mai desăvîrşită.
Închipuiţi-vă, doamnelor şi domnilor, că acest joc de-a frumuseţea a existat aievea, că se datorează unui şir de bărbaţi-poeţi şi că a devenit o carte pe care o puteţi citi: Blazoanele anatomiei feminine. Poeţi francezi ai Renaşterii în traducerea lui Şerban Foarţă (Humanitas, Bucureşti, 2004). Povestea jocului (şi a cărţii) e demnă de alte timpuri, timpuri în care talentul poetic rivaliza cu sîngele albastru, rimele erau mai tari ca uneltirile, poemul te ridica pînă
