Principalul neajuns în astfel de situaţii derivă din subaprecierea sau chiar ignorarea efectelor factorilor meteo de către conducătorii auto şi pietoni.
Ploaia constituie un inconvenient pentru circulaţia rutieră, astfel că în prima fază, după căderea primilor stropi, praful de pe drum este transformat într-o „vicleană” mâzgă. Dacă ploaia continuă, calea rutieră este spălată, dar tot nu oferă condiţiile de aderenţă ale unui carosabil uscat. Lucrurile se complică pe ploaie torenţială, acolo unde acvaplanarea se instalează la viteze mult sub cea legală.
În asemenea situaţii este indicat să fie evitate manevrele bruşte, atât ale volanului, cât şi ale pedalelor de acceleraţie şi frână, altfel apare riscul părăsirii drumului şi intrării pe acostament sau în şanţ. Aceste recomandări se impun cu atât mai multă stringenţă pe arterele pavate cu piatră cubică de bazalt, care, udate, se transformă în adevărate patinoare.
Factorii care contribuie la sporirea gradului de risc pe timp de ploaie sunt:
- reducerea aderenţei dintre roţi şi carosabil, datorită peliculei de mâzgă sau de apă formatăepe suprafaţa drumului;
- reducerea generală a vizibilităţii spre exteriorul maşinii, fapt ce impiedică observarea pietonilor, a obstacolelor de pe carosabil, a celorlalte autovehicule aflate în mers sau staţionate, a marcajelor şi a mijloacelor de semnalizare rutieră;
- reducerea puterii de penetrare a luminii farurilor, a celor de zi, cât şi a luminilor pentru semnalizarea direcţiei de mers;
- imposibilitatea de a aprecia corect distanţele şi vitezele cu care se deplasează alte autovehicule;
Fenomenele meteorologice ( precipitaţiile, descărcările electrice, vântul, presiunea atmosferică), vremea închisă în general sau o schimbare bruscă a vremii influenţează starea generală a unor persoane meteo-sensibile. La volan, simptomele provocate de variaţii
